Educatia financiara a copilului scolar

Gata, puiul tau a depasit de ceva vreme varsta gradinitei. Acum literele si cifrele nu mai au secrete pentru el. E mometul potrivit pentru tine sa treci la nivelul urmator al educatiei financiare.

1.      Pusculita cu dorinte.

Pusculita ramane, cu siguranta, pricipalul si cel mai eficient instrument de economisire pentru copii. Ai folosit-o precis si pana acum. Dar pe masura ce copilul creste e momentul ca si pusculita sa se transforme in mod corespunzator.

Este important pentru copilul tau sa invete sa-si fixeze obiective si termene pentru atingerea acestora. La inceput obiective mici cu termene scurte, apoi din ce in ce mai ambitioase.

Si care ar fi cel mai potrivit loc pentru notarea acestora? Desigur… pusculita.

Ajuta-ti copilul sa-si transforme sau sa-si creeze pusculita dupa placul sau: poate o fi caseta decorata, o cutiuta creata special sau un simplu plic pe care copilul poate desena ceva reprezentativ pentru el.

  • Intr-un loc vizibil, pe capacul cutiei sau pe plic, incurajeaza copilul sa-si noteze, cat mai detaliat, obiectul pe care doreste sa il cumpere cu banii economisiti.  
  • Ajuta-l sa-si stabileasca un termen realist pentru indeplinirea acestei dorinte.
  • Ajuta-l sa calculeze suma zilnica pe care trebuie sa o economiseasca in pusculita pentru a-si putea atinge obiectivul.
  • Incurajeaza-l sa nu abandoneze pe parcurs.
  • Transformati atingerea obiectivului intr-o sarbatoare. Dincolo de bucuria prilejuita de obtinerea obiectului dorit, copilul trebuie sa simta acest eveniment si ca pe o importanta realizare personala, sa fie mandru de reusita sa si sa isi imbunatateasca, cu acest prilej, impresia despre porpria persoana.

 2.       Calendarul financiar.

Atunci cand copilul este pregatit pentru dezvoltarea unor abilitati de planificare pe termen mediu sau lung puteti folosi un planificator de activitati (trimestrial sau anual) pentru a-l ajuta sa-si construiasca un program de economisire mai ambitios.

  • Deoarece vizualizarea unui obiectiv concret sustine mai bine motivatia pentru economisire, stabilirea unui obiectiv material ajuta foarte mult si in acest caz.
  • Pornind de la suma necesara ajuta-l sa calculeze si notati pe calendar obiectivele intermediare (saptamanale sau lunare)
  • Zilnic sau saptamanal, incurajeaza-l sa noteze pe calendar suma adaugata la economii si invata-l sa calculeze soldul total.
  • Pentru a deveni mai interesant calendarul poate fi imbogatit cu desene amuzante si semnificative pentru etapele programului de economisire.

 3.      Graficul financiar.

Desenarea unui grafic, cu creionul pe hartie sau direct pe calculator, poate fi o activitate amuzanta pentru copilul tau.

  • Iti poti ajuta copilul sa transpuna datele din calendarul financiar intr-un grafic.
  • Cresterea sumei de bani economisite este mult mai vizibila pe un grafic, acest lucru ajutand la pastrarea sau chiar cresterea motivatiei  pentru economisire.
  • Reprezentarea grafica ajuta la constientizarea beneficiilor economisirii pe termen lung, lucru ce va fi deosebit de folositor copilului tau in viitor.

 

 4.      Ponturi:

  • Indiferent de varsta copilului, obiectivul de atins trebuie sa fie cat mai dorit, astfel incat sa poata fi mentinuta motivarea pana la final.
  • Economisirea si urmarirea ritmului ei trebuie sa fie amuzante. Daca observi ca apare plictiseala transforma metoda de tinere a socotelilor, astfel incat sa fie mereu un joc nou si interesant.
  • Ofera-i copilului la intervale fixe de timp (saptamanal sau lunar) un bonus, dupa modelul dobanzii bancare. Fa-i cadou un anumit procent din suma economisita pana in acel moment, astfel incat sa incurajezi cresterea economisirii si sa descurajezi eventualele tentative de “atacare” a pusculitei.
  • Asigura-te ca odata cu atingerea obiectivului satisfactiile copilului vor fi atat materiale (cumpararea obiectului dorit) cat si emotionale (obtinerea respectului si aprecierii celor din jur, cresterea increderii in propria persoana) si chiar spirituale (satisfactia indeplinirii cu succes a unei sarcini autoasumate, cu pretul amanarii satisfactiilor imediate). Ajuta-l sa inteleaga importante perfomantei sale, sub toate aceste aspecte.

Succes!

Share:
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Ping.fm
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ziua libertatii fiscale

Pentru ca nimic nu s-a schimbat in ultimul an voi relua, exact asa cum l-am scris, articolul meu de anul trecut de pe Avantaj la Start.

Ziua libertatii fiscale – 2011

30 mai a fost pentru contribuabilul roman Ziua Libertatii Fiscale.  Ziua din care, precum arata calculele, incepem sa muncim pentru noi. Cu alte cuvinte, in anul 2011 contribuabilul roman a muncit 149 de zile doar pentru stat.

Cum vine asta?

Pai uite cum se calculeaza acest indicator: daca in 2010 cheltuielile publice ale statului au constituit 40,80% din PIB, acest procent echivaleaza cu un numar de 149 zile din totalul uni an.

O fi mult? O fi putin?

Depinde din ce parte privesti.

Pentru ca cele 149 de zile reprezinta, cum altfel, o medie. Si stiti cum e cu media: daca stai cu picioarele in soba si capul in frigider pe medie ti-e bine. Cam asa si cu statistica noastra.

Stim ca mult mai mult din munca noastra ajunge, intr-un fel sau altul, in buzunarele statului: o parte prin impozite directe, taxe si contributii sociale, o alta prin impozitarea consumului: TVA si accize. Asadar cei care muncesc si consuma produse cumparate transmit, in fapt, aproximativ 65% din munca lor statului. Deci, pentru ei, ziua libertatii fiscale ar fi undeva prin toamna. L

O alta categorie este constituita din cei care mucesc fara a plati vreun impozit si contribuie la bugetul statului doar prin taxele pe consum. Ziua libertatii lor fiscale a fost undeva prin martie, restul anului fiind liberi sa munceasca doar pentru ei. Cu riscurile pe care le implica evaziunea fiscala, desigur.

A treia categorie de cetateni, slab contribuabili la bugetul de stat, sunt cei care traiesc din autoconsum. Munca lor, in special in agricultura, nu este impozitata, iar consumul lor nu este taxat fiind destinat in principal propriei familii. Dar chiar si atunci cand exista un surplus destinat vanzarii in piete, acesta nu este impozabil, nefiind impusa utilizarea casei de marcat. Ziua libertatii fiscale a fost pentru ei pe la inceputul anului, fiind echivalentul TVA-ului pentru putinele bunuri cumparate din comert. Pe de alta parte, aceasta categorie de populatie cu pondere mult mai mare la noi fata de restul Europei, este de multe ori beneficiara unor subventii platite tocmai din acel buget la care altii contribuie. Acestia oameni, considerati de multe ori ca traind la limita saraciei, lucreaza aproape exclusiv pentru ei insisi, contributiile lor la bunastarea generala a societatii fiind infime. Cu toate acestea saracia lor perpetua, atunci cand nu e fals afisata, se datoreaza lipsei de eficienta a muncii lor si refuzului de a face saltul catre o activitate organizata si orientata catre profit.

Exista din pacate si categoria celor care nu muncesc nimic si nici nu consuma mare lucru, traind in special din produse primite drept ajutoare de tot felul. Spre acestia se indreapta mare parte din cheltuielile bugetare prin intermediul asistentei sociale. Obtinerea celor necesare traiului fara a depune vreun efort determina perpetuarea acestui mod de viata si catre generatiile urmatoare, ceea ce duce, pe termen mediu si lung, la cresterea poverii fiscale ce apasa pe umarul contribuabililor. Acesti oameni sunt cu adevarat liberi, singura lor constrangere fiind sa-si demonstreze, periodic, saracia. In schimbul acestor dovezi vor primi, ei, copii lor si copiii copiilor lor, o parte din munca noastra. Se pare ca, totusi, saracia este uneri o virtute.

Asa ca eu nu am sarbatorit ziua libertatii fiscale. Pentru ca, pana in momentul in care toti cetatenii vor avea aceleasi drepturi si obligatii, in fapte, nu in vorbe, consider ca nu e nimic de sarbatorit.

Cata vreme statul nu are bani sa-mi ofere mie, contribuabilului cinstit, serviciile de sanatate, invatamant, protectie pentru care platesc cu jumatate din viata mea, nu am motive sa ma bucur.

Redistribuirea roadelor muncii celor ce platesc taxe si impozite in special catre cei care nu platesc nimic sau platesc mult prea putin  nu e nici un motiv de bucurie.

Serviciile „gratuite” ale statului ne costa mult prea mult. Ne costa mult mai mult decat daca am plati pentru ele. Si, culmea, nici nu le primim. Cand ati facut ultima oara niste analiza gratuite?

Unele lucruri nu pot fi schimbate.

Altele da.

De exemplu mentalitatea contribuabilului.

Atunci cand cetateanul platitor de taxe si impozite va intelege ca are dreptul dar si obligatia de a intreba ce se intampla cu banii lui va incepe si schimbarea. Atunci cand vom intelege ca statul suntem noi, cei care-l sustinem financiar, vom avea si puterea de a decide ce e de facut.

Pana atunci putem sta pe margine, ne putem plange si vaita, continuand sa-i lasam pe cei care sunt sustinuti din munca noastra sa decida in locul nostru.

Share:
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Ping.fm
Posted in Uncategorized, Unde-i lege e tocmeala? | Leave a comment

Incepe din prima zi de viata

Daca doresti ca puiul tau sa devina un adult responsabil si pregatit pentru viata nu neglija educatia lui financiara. Nu e niciodata prea devreme sa o incepi.  Atitudinea parintilor fata de bani va determina relatia copilului tau cu acestia. Ii va iubi, ii va dispretui, ii va dori cu ardoare? Cat de importanti vor fi banii pentru el si ce va face pentru a-i obtine?

Cu siguranta raspunsul la aceste intrebari nu te lasa indiferent. Iar raspunsul depinde, in mare masura, de tine.

Pentru a construi o relatie fireasca, lipsita de patima, a copilului tau cu banii trebuie sa tratezi si tu subiectul respectiv in mod cat mai natural.

  1. 1.      Banii se castiga, nu cresc in copac.

Copilul mic trebuie sa stie, inca de la inceput, ca parintii lui merg la serviciu sau la propria fima pentru a munci, ca munca lor este utila altora si ca, pentru acest lucru, sunt rasplatiti cu bani. Asocierea intre efortul util si castig trebuie sa devina una automata in mintea copilului. El trebuie sa inteleaga cat mai devreme ca banii nu cresc pur si simplu in buzunarul parintilor ci au intotdeauna un pret. Odata inteles acest lucru veti fi scutiti de multe neplaceri in anii ce vor urma.

  1. 2.      Banii nu curg dintr-un izvor fara sfarsit.

E bine sa oferiti copilului  vostru exemplul unui echilibru emotional in privinta banilor. Nu va sfiiti sa spuneti NU atunci cand pretentiile copilului sunt prea mari pentru bugetul vostru sau pur si simplu nu se justifica sub aspectul utilitatii. Copilul trebuie sa inteleaga faptul ca nu este posibil sa obtina tot ceea ce isi doreste, unul dintre motive fiind si faptul ca fondurile banesti sunt limitate.

  1. 3.      Transmite-i incredere.

Arata-i prin comportamentul tau ca detii controlul asupra situatiei financiare a familiei. In fiecare gest copilul trebuie sa vada siguranta si incredere. Controleaza-ti emotiile astfel incat sa invete ca bugetul se poate gestiona cu ratiune si echilibru.

Nu-i transmite panica de la sfarsitul lunii, cand contul e gol si nici bucuria exagerata  prilejuita de obtinerea unei prime (nu sarbatori evenimentul prin risipa).

  1. 4.      Nu transfera niciodata asupra copilului vinovatia pentru problemele tale.

Nu-ti invinovati nicodata copilul pentru cheltuielile pe care le faci in folosul sau la dorinta lui. Daca este o cheltuiala necesara trateaz-o in mod firesc si nu uita ca ti-ai asumat-o in momentul in care te-ai decis sa ai un copil.

Daca ai cheltuit niste bani doar pentru ca nu ai rezistat rugamintilor sau santajului  emotional al copilului tu esti singurul vinovat. Dincolo de exemplul negativ pe care l-ai dat reactionand emotional vei inrautati si mai mult situatia transmitandu-i copilului sentimentul ca e vinovat pentru ca si-a dorit o jucarie.

Daca ti-e greu sa stabilesti si, mai ales, sa respecti regulile referitoare la bani nu uita ca si in acest caz MAI PUTIN inseamna MAI MULT. Nu exagera cu rasfatul si limiteaza numarul articolelor pe care le cumperi pentru copilul tau. Se stie ca o abundenta de jucarii duce la plictis din partea copilului si la nasterea dorintei de a primi mereu si mereu lucruri noi. In schimb copiii care au jucarii putine sunt mai atasati de ele si isi dezvolta mai mult inteligenta si imaginatia pentru a inventa jocuri noi si a evita plictiseala.

Daca nu rezisti rugamintilor copilului atunci evita sa-l iei cu tine la cumparaturi. Tentatia rafturilor pline este mare si pentru adulti, iar pentru cei mici este cu atat mai greu cu cat nu au inca deplina intelegere a limitelor impuse de suma din portofel.

Odata ce copilul tau va invata cifrele si primele operatii de baza din aritmetica vei putea trece la pasul urmator si il vei putea implica mai mult in gestionarea unor mici fonduri banesti.

Pana atunci nu uita ca bazele educatiei, inclusiv financiare, se pun in primii 7 ani de acasa.

Share:
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Ping.fm
Posted in Uncategorized | 2 Comments

Micul investitor – cantitate neglijata

Cetateanul obisnuit nu exista decat in statistica. In special in acea statistica referitoare la alegeri. Acolo reprezinta un numar. In rest e doar cantitate neglijabila.

O noua dovada in acest sens este desconsiderarea sistematica a cetateanului roman in calitatea lui de investitor.

S-a intamplat la SPO Transelectrica, acolo unde transa dedicata micilor investitori a fost stabilita la doar o zecime din totalul ofertei. In acest fel acestia au fost obligati sa liciteze mai mult decat marii investitori. Acestia din urma si-au adjudecat actiunile la pretul minim al ofertei., in timp ce investitorii de retail au fost obligati sa plateasca cu peste 5% mai mult.  O foarte buna metoda de “incurajare” a investitiilor si de crestere a vizibilitatii BVB in randul publicului larg.

Totusi, SPO-ul de la Transelectrica e mult mai mult decat NIMIC.

Fiindca NIMIC este oferta pe care statul roman o face micilor investitori locali in cazul altor privatizari strategice, asa cum s-a intamplat in cazul Cuprumin.

Cetatenii romani, in ultima instanta proprietari ai resurselor minerale ale tarii, nu au nici un drept de a deveni parteneri la exploatarea acestor zacaminte. Lor li se refuza orice sansa de a-si crea o viata mai buna prin efort propriu si de a accede la statutul de actionar intr-o companie pe care statul roman a abandonat-o.

Dispretul de care are parte investitorul roman din partea unor birocrati care nici macar nu inteleg functionarea bursei pe mine ma revolta. El nu este comparabil decat cu dispretul de care are parte cetateanul roman in calitatea lui de platitor de taxe, pacient, sofer pe drumurile tarii, patron, angajat sau, pur si simplu, de om intreg la minte.

Share:
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Ping.fm
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Contribuabilul roman – o minoritate neprotejata de lege

Asemeni omului ca specie, definit printre altele de existenta constiintei de sine, nici contribuabilul nu exista ca atare daca nu este constient de statutul sau.
In cadrul social omul este mai mult decat o simpla persoana, este cetatean, membru al comunitatii. Iar atunci cand sustine cu bani comunitatea din care face parte omul devine, din simplu cetatean, contribuabil.

Contribuabilul, in calitatea sa de finantator al societatii, ar trebui, in baza unei logici simple, sa fie si decident. Caci nu este admisibil ca, in cazul in care banii lui sunt utilizati in comunitate, sa nu aiba nici un cuvant de spus in privinta distribuirii lor.

Din pacate contribuabilul roman reprezinta o minoritate.
In primul rand pentru ca exista un numar prea mare de cetateni care nu sunt deloc impozitati.
In al doilea rand pentru ca exista un numar chiar mai mare de cetateni care practica evaziunea fiscala.
In al treilea rand pentru ca exista un numar enorm de cetateni care, desi platesc taxe si impozite (fie ele doar TVA-ul sau impozitul pe locuinta), nu sunt constienti de calitatea lor de contribuabili si nu se comporta ca atare.

Un contribuabil trebuie sa se comporte ca un stapan. Trebuie sa isi asume calitatea sa de sustinator al societatii si sa nu se teama sa isi afirme pretentiile si solicitarile in raport cu comunitatea si sa isi apere interesele cu prilejul stabilirii normelor colective.
Un contribuabil trebuie sa fie pregatit oricand sa-si apere proprietatea, care este rezultatul muncii sale, inclusiv in fata abuzurilor celorlalti membri ai societatii.

Este natural ca, in incercarea de a avea acces la resursele limitate ale comunitatii, cetatenii necontribuabili sa incerce sa isi impuna, prin excedentul numeric, propriile interese. Este firesc ca acestia din urma sa incerce sa obtina o felie cat mai mare din munca celorlalti.
Este natural ca, in contextul votului democratic egal, reprezentatii sa urmareasca satisfacerea celor ce reprezinta majoritatea.
Este natural ca, din motive de rating, mass-media sa promoveze interesele aceleiasi majoritati (mai ales ca cei care muncesc au mult mai putin timp sa privesca la televizor).

Este de asteptat ca minoritatea sa fie dezavantajata.
Tocmai de aceea, de obicei, minoritatile sunt protejate prin lege. Toate minoritatile cu exceptia celei a contribuabililor .

Contribuabilul roman nu este protejat prin lege. Dimpotriva, este exploatat prin lege pana aproape de nivelul exproprierii.

Noile prevederi ale codului fiscal ce impun biruri crescute veniturilor independente, noua lege a sanatii ce urmareste incasarea unor sume neplafonate din toate veniturile contribuabililor pentru a le oferi in schimb doua aspirine si un pansament (la fel ca si necontribuabililor), taxarea suplimentara a autoturismelor care au mai platit o data taxe vamale sunt doar cateva exemple.

Cine sa se opuna? Cine sa protesteze?
Contribuabilul roman, si asa minoritar, este ocupat cu diversiunea SMURD si cu salvarea maidanezilor.

Astept cu speranta firava momentul in care contribuabilul roman va deveni, daca nu majoritar, macar asertiv.
Momentul in care va constientiza ca tot ceea ce primeste, sub aparenta gratuitatii, este din banii lui. Momentul in care va constientiza ca tot ceea ce primesc necontribuabilii (inclusiv aparatul administrativ) este tot din banii lui. Momentul in care va avea curajul sa spuna ca e destul cat plateste deja.

Poate va veni candva momentul in care contribuabilul roman sa aiba curajul sa-si apere pe fata INTERESELE ECONOMICE, fara a se simti culpabil, fara falsa pudoare si fara ipocrizie.
Macar pentru faptul ca ceilalti, necontribuabilii, fac acest lucru dintotdeauna.

Share:
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Ping.fm
Posted in Uncategorized, Unde-i lege e tocmeala? | Comments Off